Ce au în comun caracatițele și oamenii?
Initial publishing date: October 14, 2025
Imagine generată cu Gemini 2.5 Flash. Copyright @mind-shift.blogÎntr-o lume în care vorbim mult, dar ascultăm tot mai puțin, ascultarea devine o formă de adaptare și de prezență. E felul în care ne conectăm, colaborăm și învățăm unii de la alții.
De multe ori, nu lipsa cuvintelor ne împiedică să comunicăm, ci indisponibilitatea celuilalt de a asculta. Se întâmplă să pornim cu entuziasm într-o discuție și cu dorința de a împărtăși propriile gânduri, însă să nu apucăm să ne ducem până la capăt ideile înainte de a auzi:
„Aa, stai să vezi ce mi s-a întâmplat mie!”.
Limbajul constituie cel mai important instrument de comunicare a gândurilor și, mai mult decât atât, este un instrument universal.
Limbajul nu este doar un mijloc de comunicare, ci și un sistem complex care leagă gândirea de exprimare și face posibilă conectarea dintre oameni.
Prin intermediul limbajului și al comunicării, am fost capabili, ca umanitate, să transmitem generațiilor tinere tot ceea ce am învățat, să colaborăm și să ne adaptăm continuu1. Comunicarea și capacitatea noastră de a colabora (chiar și cu oarecare dificultăți) au fost factori esențiali care au permis speciei umane să reziste de-a lungul timpului, adaptându-se constant și „reconfigurând traseul” din punct de vedere evolutiv, pentru a face față provocărilor apărute.
Dacă te pasionează perspectiva evolutivă a vieții, probabil ai auzit despre ipotezele științifice recente potrivit cărora, în cazul în care omenirea ar dispărea, supraviețuirea oricărei alte specii ar fi dificilă. Ecosistemele s-ar reseta, iar formele de viață ar trebui să se reinventeze într-un mediu profund schimbat.
Printre candidații propuși de către cercetători pentru a prelua rolul din vârful lanțului trofic după o astfel de dispariție, se află caracatițele, datorită inteligenței lor remarcabile, adaptabilității, abilităților de manipulare și în special, capacității de comunicare nonverbală (ex. prin schimbări de culoare)2.
Totuși, provocarea majoră care li se pune este tocmai aceeași pe care o întâmpinăm și noi: cum să comunici și să colaborezi eficient, mai ales în condiții și contexte noi.
De aceea, capacitatea de a comunica, de a asculta și de a colabora nu sunt doar un avantaj teoretic, ci un element esențial pentru reziliență într-un context care necesită adaptare.
Dacă nouă, oamenilor, ne este greu uneori să ascultăm și să colaborăm, imaginați-vă cât de dificil ar fi pentru o altă specie, lipsită de această experiență, să construiască o civilizație în condiții extreme.
Pornind de la aceste idei, putem spune că ascultarea conștientă, activă și colaborarea nu sunt doar abilități sociale, ci componente esențiale ale oricărei forme de inteligență relațională, fie că e umană sau nu.
În momentul în care, în comunicare, punem nevoile noastre mai presus de cele ale partenerului de discuție, prin întreruperi repetate sau intervenții nesolicitate, nu facem altceva decât să întrerupem fluxul colaborării și să limităm șansa de a înțelege ce vrea să ne transmită celălalt.
Atunci când simți nevoia să-ți întrerupi interlocutorul, gândește-te:
De ce simt nevoia să intervin acum?
Ascult ca să înțeleg, sau ca să răspund?
Adesea, fiecare dintre noi are deja în minte anumite idei pe care tinde să le valideze în timpul conversațiilor. În practică, atunci când intervenim peste celălalt, nu facem neapărat din lipsă de interes, ci din dorința de a împărtăși sau continua o idee sau de a confirma propriile convingeri. Totuși, în acest fel riscăm să pierdem o ocazie de a învăța ceva nou sau de a descoperi o perspectivă diferită, cea a celuilalt.
Revenind mereu la aceleași idei, ne putem afla, fără să ne dăm seama, într-un loc de rigiditate— unul în care ascultarea este diminuată, iar dialogul se transformă treptat într-o succesiune de monologuri.
Iar, în fond, cei mai mulți dintre noi intrăm într-o conversație pentru a ne conecta cu cealaltă persoană.
În cartea „Nu asculți. Ce îți scapă și de ce contează” de Kate Murphy3, vei găsi o perspectivă mai amplă asupra acestui subiect care cred că merită aprofundată.
Atkinson, Edward E. Smith, Daryl J. Bem, Susan Nolen-Hoeksema (2002). Introducere în psihologie. Ediția a XI-a. Editura Tehnică.
Coulson, P. T. (2025, July 2). Professor Tim Coulson on Evolution and Human Extinction—and his surprising pick for Earth’s next rulers. The European Magazine. URL: https://the-european.eu/story-40026/professor-tim-coulson-on-evolution-and-human-extinction-and-his-surprising-pick-for-earths-next-rulers.html
Kate Murphy. Nu asculți. Ce îți scapă și de ce contează (2021). Editura Publica