Cu anxietatea la purtător
„De ce simți nevoia să controlezi totul?”, „Iar te-ai panicat?”, „Cum de te-ai gândit la asta?”, „Nu ai cum să faci lucrurile perfect, oricât ai încerca.” - sunt doar câteva dintre întrebările și frazele pe care le-am tot auzit de-a lungul vieții, uneori spuse cu grijă, alteori cu iritare, ca și cum anxietatea ar fi fost o alegere sau un obicei prost de care puteam scăpa dacă mă străduiam suficient. Niciuna dintre ele nu m-a ajutat vreodată să fiu mai puțin anxioasă. Mai degrabă m-au învățat să-mi temperez anxietatea și să nu-i dau voie să se vadă prea mult, de parcă ar fi fost ceva rușinos sau greșit. Dar anxietatea nu este doar “o reacție exagerată”, ci poate deveni o formă de suferință reală, care se simte atât în minte, cât și în corp.
Conform ICD-101, tulburarea de anxietate generalizată sau GAD este caracterizată prin anxietate persistentă și îngrijorare excesivă, care nu sunt legate de un context specific. Aceasta poate include tensiune psihică, dificultăți de concentrare, probleme de somn, oboseală și simptome fizice precum transpirație, amețeli sau disconfort gastric. Tulburarea apare mai frecvent la adulți (în special la femei), iar riscul poate crește în contexte de stres, vulnerabilitate sau dificultăți financiare. (p. 197–198).
Deși am vorbit despre anxietate în terapie și pentru o vreme am crezut că am înțeles-o și am așezat-o la locul ei, maternitatea a scos-o din nou la suprafață.
Credeam că, dacă citesc suficiente cărți, dacă urmez cursuri, dacă discut cu diverși specialiști voi fi cumva pregătită, dar maternitatea nu vine cu un manual care să se potrivească perfect copilului tău, corpului tău sau nopților nedormite care te pot face să nu te mai recunoști. Poți să știi teoria despre somn, alăptare, diversificare sau pusee de creștere, iar în momentul în care copilul plânge și tu nu știi de ce, toată informația se transformă într-un zgomot de fundal.
Cum alini pe cineva care nu-ți poate spune ce îl doare? Cum ajuți o ființă mică, aflată abia la început de drum, într-o lume care pentru ea se schimbă de la o săptămână la alta?
Imagine generată cu ChatGPT. Copyright @mind-shift.blogDupă ce te aduni (și dormi), îți dai seama că uneori tot ce poți face este să fii prezent ca și părinte. Să stai acolo, cu neputința de a nu putea alina complet o ființă mică, dependentă de tine, pe care îți dorești să o protejezi de tot ce e greu, rău sau imprevizibil. Iar asta este o treabă a naibii de grea, care nu se împacă deloc bine cu anxietatea. Însă o dată ce m-am împăcat cu ideea că anxietatea va fi acolo oricât lucrez cu eu mine, singură sau în terapie, lucrurile pare că s-a liniștit.
Studiul realizat de S. Malik et al. (2022)2 arată că riscul de reapariție a anxietății nu dispare rapid după remisie, ci poate persista pe termen lung, ceea ce sugerează că unele persoane rămân vulnerabile chiar și după ani în care au părut recuperate. Cu alte cuvinte, faptul că anxietatea revine uneori nu înseamnă neapărat că „nu ai lucrat suficient cu tine”, ci că există contexte și predispoziții care o pot reactiva.
Această perspectivă m-a ajutat să privesc anxietatea altfel și să caut, pe cât posibil, să o folosesc în beneficiul meu dacă tot și-a pus în minte să mă însoțească în viața asta. Mi-am dat seama că o parte din motivul pentru care am reușit de-a lungul timpului să fiu organizată, atentă la detalii, să caut soluții și să observ mici schimbări, vine tocmai din această anxietate. Dar, ca orice mecanism de apărare, vine cu un preț. Uneori, prețul se vede în oboseală și în tensiunea din corp, iar alteori se vede în firele albe care par să apară tot mai des, ca niște mici semne ale tuturor grijilor pe care le-am purtat în tăcere.
Pentru că anxietatea nu rămâne doar în minte. Ea se mută și în corp și se vede în felul în care dormi, reacționezi sau te concentrezi. W. Scholten et al. (2021)3 subliniază că anxietatea generalizată poate afecta starea fizică prin manifestări precum iritabilitate, dificultăți de concentrare, transpirație, tensiune musculară sau tulburări de somn. Iar când devii părinte, toate aceste reacții pot deveni și mai vizibile, pentru că oboseala și imprevizibilul își fac simțită prezența în fiecare zi.
În ceea ce privește strategiile de gestionare, participanții studiului au menționat metode precum meditația, scrisul în jurnal, exercițiile fizice, yoga sau alte activități de relaxare. Astfel de practici pot ajuta la reducerea stresului și pot crea mici momente de reglare în mijlocul haosului. Totuși, ele nu înlocuiesc întotdeauna sprijinul psihologic sau medical, mai ales atunci când anxietatea este intensă și ajunge să interfereze cu funcționarea zilnică.
Dacă și tu te confrunți cu episoade de anxietate, înainte de a te auto-diagnostica sau judeca pentru că faci ceva greșit, discută cu un specialist. S-ar putea să descoperi, ca și în cazul meu, că anxietatea îți poate deveni un aliat bun chiar și în perioadele mai solicitante.
American Psychological Association (APA), Schaffer J.B., Rodolfa E. (2019). ICD-10-CM. Studii de caz pentru viitorii psihologi clinicieni. Probleme psihologice și comportamentale. Editura Trei. (Lucrare originală publicată în 2018 la Editura American Psychiatric Association Publishing).
Malik, S., Stead, T. S., Mangal, R., & Ganti, L. (2022). General Anxiety Disorder in Youth: a national survey. Health Psychology Research, 10(4), 1. https://doi.org/10.52965/001c.39578
Scholten, W., Have, M. T., Van Geel, C., Van Balkom, A., De Graaf, R., & Batelaan, N. (2021). Recurrence of anxiety disorders and its predictors in the general population. Psychological Medicine, 53(4), 1334–1342. https://doi.org/10.1017/s0033291721002877