Deși trăim într-o perioadă în care avem acces la informații mai ușor ca oricând, gradul de confort a crescut și avem tot mai multe soluții pentru problemele cu care se confruntau generațiile anterioare, există un paradox greu de ignorat: toate aceste resurse nu par să ne fi făcut automat mai liniștiți sau mai siguri pe direcția noastră.
M-am întrebat cum e posibil ca în această mare de resurse, anxietatea, depresia și singurătatea în rândul tinerilor să fie la cote alarmante. Un raport OCDE1 ne arată că sănătatea mintală a tinerilor s-a deteriorat în ultimii 10-20 de ani (pandemia a amplificat fenomenul, dar în mai multe țări tendința începuse deja înainte de COVID).
În ceea ce privește singurătatea, se discută la nivel mondial despre o epidemie a singurătății2 pe care nici aplicațiile de dating sau de social media nu reușesc să o rezolve, ceea ce accentuează sentimentul de izolare, alienare socială și nevoia de a găsi un refugiu, care de cele mai multe ori pare a fi un refugiu virtual (dar despre asta o să scriu cu altă ocazie).
Imagine generată cu ChatGPT. Copyright @mind-shift.blogLa toate acestea se adaugă incertitudinea legată de viitor: cum va arăta piața muncii, ce competențe vor mai conta și cum ar trebui să te pregătești pentru o lume care pare să se schimbe mai repede decât modelele tradiționale de educație.
Viteza acestor schimbări face și mai dificil răspunsul la o întrebare aparent simplă: în ce direcție merită să merg și de unde îmi mai iau energie?
Un prim pas ar fi să identificăm ce generează această stare, așa că propun să ne oprim puțin la ideea de micro-decizii.
Avem permanent de ales: ce citim, ce urmărim, ce cumpărăm, ce carieră urmăm, unde locuim, cu cine ieșim, ce curs facem, ce răspuns dăm sau dacă există cumva o variantă mai bună la doar un scroll distanță.
Intuitiv, am putea spune că problema este pur și simplu faptul că avem prea multe opțiuni. Însă cercetarea realizată de Chernev et al.(2014)3 sugerează ceva mai interesant. Un număr mare de opțiuni nu ne copleșește în orice situație, însă efectul devine mai puternic atunci când variantele sunt dificil de comparat, decizia este complicată, nu avem preferințe bine definite sau încercăm să reducem efortul necesar pentru a alege.
Cu alte cuvinte: Nu ne consumă doar faptul că trebuie să alegem. Ne consumă mai ales faptul că trebuie să ne dăm seama după ce criterii să alegem.
Ce mi se pare interesant este că în contextul unei vieți trăite preponderent în mediul digital, unde gândurile sunt bruiate de conținut pre-digerat livrat prin filmulețe de câteva zeci de secunde al căror consum intens este asociat cu dificultăți de atenție și oboseală4, devine tot mai greu să știi unde vrei să te îndrepți și ce îți dorești cu adevărat.
Când știm ce vrem, căutăm criteriul relevant și filtrăm rapid. Când nu știm ce vrem, fiecare opțiune nouă creează încă o întrebare. Micro-decizia devine costisitoare nu doar pentru că trebuie să alegem, ci pentru că trebuie să ne construim criteriul chiar în timp ce alegem. Aici apare paradoxul: mediul digital ne oferă permanent mai multe variante, exact în timp ce ne fragmentează spațiul în care ne-am putea clarifica după ce criterii vrem să le alegem.
Iar când preferințele sunt neclare, mai multe opțiuni nu înseamnă neapărat mai multă libertate. Pot însemna mai multă muncă mentală.
Cercetarea realizată de G.A. Pignatiello et al.(2018) ne spune că suprasolicitarea produsă de prea multe alegeri ne poate îndepărta de propriile criterii. Când suntem bombardați constant cu opțiuni și opinii, devenim mai predispuși să alegem impulsiv, comod sau după reperele altora, nu după ce contează cu adevărat pentru noi5.
Așa că poate una dintre problemele vieții cotidiene nu este lipsa de opțiuni, ci din contră: avem prea multe opțiuni și prea puțin timp pentru a ne clarifica criteriile după care vrem să alegem.
În plus, dacă faci o retrospectivă a zilei, s-ar putea să realizezi că ai petrecut-o luând o mulțime de decizii mici, iar la finalul zilei să te întrebi de ce nu mai ai energie pentru încă una.
Soluții?
Tehnici de clarificare a deciziilor. Meditație. Rugăciune. Răbdare (uneori lucrurile se așează și fără să fie nevoie să iei o decizie imediat).
Pentru alte opțiuni, aștept sugestii. Momentan eu pe acestea le-am testat.
Trends and patterns in the mental health status of children, adolescents and young people: Child, Adolescent and Youth Mental Health in the 21st Century. (2026). In OECD.
https://www.oecd.org/en/publications/child-adolescent-and-youth-mental-health-in-the-21st-century_1092c3cb-en/full-report/trends-and-patterns-in-the-mental-health-status-of-children-adolescents-and-young-people_696bf3a0.html
WHO Commission on Social Connection. (2025, June 30). From loneliness to social connection: charting a path to healthier societies. https://www.who.int/publications/i/item/978240112360
Chernev, A., Böckenholt, U., & Goodman, J. (2014). Choice overload: A conceptual review and meta‐analysis. Journal of Consumer Psychology, 25(2), 333–358. https://doi.org/10.1016/j.jcps.2014.08.002
Alruwaili, R. F. (2025). Scroll immersion and short-form video use: Predictors of attention, memory, and fatigue among Saudi social media users. Acta Psychologica, 260, 105674. https://doi.org/10.1016/j.actpsy.2025.105674
Pignatiello, G. A., Martin, R. J., & Hickman, R. L. (2018). Decision fatigue: A conceptual analysis. Journal of Health Psychology, 25(1), 123–135. https://doi.org/10.1177/1359105318763510