Despre narcisism și stima de sine
Initial publishing date: November 19, 2025
Imagine generată cu Gemini 2.5 Flash. Copyright @mind-shift.blogCum vulgarizarea termenilor din psihologie și promovarea unor sfaturi de tip „rețete magice valabile pentru toată lumea” au devenit o practică tot mai des întâlnită pe internet, m-am decis să scriu despre narcisism și stima de sine (cunoscută și sub denumirea de „deficit narcisic”), în speranța de a aduce puțină lumină și de clarifica legătura dintre ele.
Ce este tulburarea de personalitate narcisistă?
Pentru corectitudine, voi porni de la definiția din DSM-5 (Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) 1, manual folosit de către psihiatri și psihologi clinicieni în stabilirea unui diagnostic. Acolo, tulburarea de personalitate narcisistă „este caracterizată prin sentimente de grandoare, nevoie de admirație și lipsă de empatie față de ceilalți, care debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situații și îndeplinește cinci (sau mai multe) din următoarele criterii:
1. Are un sentiment exagerat al importanței de sine(e.g., își exagerează realizările și talentele, se așteaptă să fie recunoscut ca superior fără a avea realizări pe măsură).
2. Este preocupat de fantezii de succese nelimitate, putere, strălucire, frumusețe sau dragoste ideală.
3. Crede că este „special” și unic, că poate fi înțeles numai de persoane speciale sau cu statut înalt și că poate fi afiliat numai cu persoane sau instituții importante.
4. Are nevoie constantă de admirație excesivă.
5. Are sentimentul că este îndreptățit să obțină anumite favoruri (i.e., are așteptări nejustificate să fie tratat într-un mod special, sau ca ceilalți să se conformeze automat regulilor sale).
6. Are tendința de a profita de relațiile interpersonale (i.e., exploatează alte persoane pentru binele personal și pentru a obține avantaje).
7. Este lipsit de empatie: este incapabil să recunoască sau să identifice sentimentele și nevoile celorlalți.
8. Adesea îi invidiază pe ceilalți sau crede că este invidiat de ei.
9. Are comportament sau atitudine arogantă, de superioritate.”
Importanța de sine ≠ stima de sine
Dacă ne oprim doar la primul criteriu, DSM-5 ne spune că persoanele cu această tulburare „au un sentiment exagerat al importanței de sine” – și aici e important de subliniat: nu al stimei de sine!
Prin „importanță de sine” se înțelege (tot conform DSM-5) faptul că aceste persoane:
își exagerează realizările și talentele;
cred că nevoile lor sunt speciale și dincolo de înțelegerea oamenilor obișnuiți;
își cresc stima de sine prin valoarea idealizată pe care o atribuie celor cu care se asociază.
De asemenea aceste persoane „au tendința de a forma relații de prietenie sau iubire doar dacă cealaltă persoană pare potrivită să le susțină obiectivele sau să le crească, prin orice alte mijloace, stima de sine.”
Cu alte cuvinte, stima de sine a acestor persoane depinde în mare măsură de cine este în jurul lor și de realizările celorlalți, pe care tind să le folosească pentru a-și hrăni propria imagine (în timp ce își exagerează propriile realizări) sau dacă acei oameni le sunt utili în atingerea propriilor obiective.
De ce insist pe aceste diferențe?
Pentru că există un adevărat trend al „valorizării de sine”, în care:
pe de o parte, se află persoane cu stimă de sine scăzută, care chiar au nevoie de sprijin adaptat și de intervenții psihologice personalizate;
pe de altă parte, apar foarte repede „sfaturi” extrem de generice despre cum pot oamenii să-și îmbunătățească stima de sine, ca și cum ar exista o singură rețetă valabilă pentru toți.
Ce se întâmplă, nu de puține ori, este că persoane cu tulburare narcisică, foarte interesate să găsească metode (și oameni) prin care să își crească stima de sine și imaginea personală, ajung să beneficieze mai mult de pe urma acestui trend, decât cei care au cu adevărat nevoie. Aceste persoane, folosesc discursul despre „stima de sine” ca pretext pentru a-și atribui mai multe privilegii și pentru a acapara mai mult din spațiul și resursele celorlalți.
A fi narcisic nu înseamnă automat a avea o stimă de sine sănătoasă sau crescută.
Din contră, așa cum reiese și din DSM-5, stima de sine nu vine „la pachet” cu narcisismul.
Un alt element important, tot din DSM-5, care îi poate „demasca” pe narcisici este modul în care se raportează la critică. Persoanele cu această tulburare:
sunt foarte sensibile la critică sau eșec;
pot percepe și cea mai mică observație ca pe un lucru umilitor, degradant;
rămân cu un sentiment de vid interior dacă sunt criticați sau au parte de un eșec;
tind să contracareze prin dispreț, mânie sau sfidare orice critică.
Toate acestea le pot afecta serios relațiile sociale și pot contribui, în timp, la izolare socială.
Tulburare narcisică vs. stima de sine ridicată
Spre deosebire de persoanele cu tulburare narcisică, cei cu stima de sine ridicată/sănătoasă se remarcă prin faptul că:
își revin relativ ușor după eșecuri;
formează relații sociale mai satisfăcătoare;
sunt, în general, mai optimiști și mai rezilienți în privința obiectivelor lor.
Așadar, nu orice persoană cu stimă de sine crescută este narcisică, și nu orice persoană narcisică are, de fapt, o stimă de sine solidă.
Trăsături narcisice vs. tulburare de personalitate
Deși există persoane care pot afișa trăsături asemănătoare cu cele narcisice (de exemplu, au încredere mare în propriile idei, se concentrează pe modalități de a reuși, au nevoia de a le fi recunoscute meritele), acest lucru nu poate duce la un diagnostic sau la o “etichetă”.
Tulburarea de tip narcisic își “scoate capul din cutie” doar atunci când aceste trăsături sunt rigide, inadaptative, stabile în timp și duc la o deteriorare semnificativă a funcționării persoanei.
Doar atunci putem vorbi despre tulburare de personalitate narcisică.
În plus, diagnosticul nu se pune „din ochi” sau din articole de pe internet, ci doar de către psihiatri și psihologi clinicieni, pe baza DSM-ului sau a unor instrumente similare de diagnostic.
Ce spun cercetările recente despre narcisism și stima de sine?
Un studiu din 2022, efectuat de psihologul clinician R. Di Pierro et al.2, a arătat că persoanele cu tulburare narcisică prezintă:
o creștere pronunțată a stimei de sine după evenimente care le susțin ego-ul, dar numai atunci când aceste evenimente sunt recunoscute public/ validate de ceilalți;
o creștere mai mare a tristeții dacă percep că ego-ul le este atacat.
Cu alte cuvinte, în cazul lor, stima de sine este profund dependentă de oglinda publică, de validarea din exterior.
Un studiu mai recent, din 2024, realizat de profesorul de psihologie socială C. Sedikides et al.3, pe baza unei analize efectuate asupra a peste 50.000 de persoane, arată că în funcție de tipul de narcisism, stima de sine se manifestă diferit:
în narcisismul grandios, persoanele au de regulă, un nivel crescut al stimei de sine, susținut de auto-evaluări pozitive, mai ales în ceea ce privește inteligența, creativitatea și viziunea lor;
în narcisismul vulnerabil, persoanele prezintă o stimă de sine scăzută, o viață internă turbulentă și o hipersensibilitate accentuată la critică.
În loc de concluzie
Când vorbim despre narcisism și stima de sine, este important să facem diferența între:
discursul popular despre „valorizare de sine”, în care stima de sine se reduce la inducerea unor mesaje pozitive și sfaturi generice care nu funcționează la fel pentru toți;
realitatea clinică, în care la unele persoane, mai ales la cele cu trăsături narcisice, discursul despre „creșterea stimei de sine” poate fi folosit mai degrabă pentru a obține sprijin și privilegii de la ceilalți, decât pentru a-și aborda cu adevărat problemele.
Nu orice persoană sigură pe sine este narcisică, așa cum nu orice persoană narcisică are o stimă de sine solidă. Iar diagnosticul rămâne, întotdeauna, în responsabilitatea specialiștilor.
American Psychiatric Association. (2013). Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (ediția a 5-a). American Psychiatric Publishing.
Di Pierro, R., Fanti, E., Gallucci, M., Madeddu, F., & Preti, E. (2022). Narcissus Going Public: Pathological Narcissism and Reactions to Public vs. Private Exposure in Ego-relevant Events. Journal of Psychopathology and Behavioral Assessment, 45(1), 136–149. https://doi.org/10.1007/s10862-022-09998-0
Sedikides, C., Tang, Y., Liu, Y., De Boer, E., Assink, M., Thomaes, S., & Brummelman, E. (2024). Narcissism and Wellbeing: A Cross-Cultural Meta-Analysis. Personality and Social Psychology Bulletin, 1461672241307531. https://doi.org/10.1177/01461672241307531