Etape de dezvoltare: între confort și creație

Initial publishing date: September 20, 2024

Dacă nu te-a plictisit subiectul despre zona de confort și zona de creștere, propun să ne uităm în detaliu la acest subiect.

           Imagine preluată de pe site-ul freepik.com

Primele idei apărute în legătură cu acest subiect au fost ale psihologului rus, Lev Vygotsky care în jurul anului 1978, propune o teorie legată de procesul de învățare. “Zone of Proximal Development“ sau “Sweet Spot“ este acea parte din învățare, prin care elevii puteau obține mai ușor autonomie, dacă primeau ajutor din partea tutorilor lor. Pe măsură ce elevii obțineau mai multă autonomie în diverse arii, posibilitatea ca ei să devină mai autonomi în alte arii (cu ajutor din partea tutorilor) se mărea.

Imagine preluată de pe https://educationaltechnology.net/vygotskys-zone-of-proximal-development-and-scaffolding/

Pornind de la această teorie, Tom Senninger creează “The Learning Zone Model“, model care ne aduce mai aproape de conceptul de zonă de confort.

Imagine preluată de pe https://www.momentsoffreedom.org/learning-zone-model

Pentru mine, etapele de dezvoltare arată cam așa:

                       Copyright @mind-shift.blog

Zona de confort conține două componente:

- Zona de siguranță

- Zona de stagnare

Când ne referim la a ieși din zona de confort, de cele mai multe ori ne referim la a ieși din zona de stagnare. Pentru ca o persoană să poată ieși din zona de stagnare, e nevoie să aibă o zona de siguranță, un spațiu din care să-și poată lua resursele pentru a merge mai departe. Acest spațiu de siguranță se clădește pe experiențele noastre reușite (pe ceea ce știm că putem face), pe modul în care ne gestionăm resursele interioare sau ni le alimentăm și pe modul în care ne raportăm la noi(ex.: “eu pot/nu pot X”, “eu am/nu am capacitatea Y”).

Zona de confort este locul în care avem cea mai mare experiență acumulată. Este zona în care avem încredere în forțele noastre că putem face cu ușurință acel lucru pe care l-am mai făcut cândva cu succes. De aceea, experiențele similare nu pot provoca nicio creștere, deoarece nu aduc lucruri noi de învățat.

Zona cu temeri și blocaje este zona în care facem primele teste, primele încercări în cadrul unei experiențe noi.

De fiecare dată când încercăm ceva nou apare un conflict interior în raport cu necunoscutul, cu situațiile neprevăzute. În funcție de cum reușim să rezolvăm acel conflict, reușim să trecem mai rapid sau mai lent prin zona cu temeri. Modul în care am învățat să gestionăm acest conflict în trecut, influențează timpul pe care îl vom petrece în această etapă. Prin urmare, orice pas în plus făcut pentru a ne acomoda mai ușor cu situațiile necunoscute, va contribui și pe viitor la capacitatea noastră de a gestiona situațiile noi.

De asemenea, starea noastră mentală și emoțională contribuie la rezolvarea conflictului cu necunoscutul. Spre exemplu, în perioadele stresante din viața noastră, deși poate pornim la drum cu mult elan, este posibil să ne oprim în această etapă pentru că resursele noastre s-au terminat. Totodată, în situațiile noi pe care le experimentăm, dacă dezamăgirea este mai mare decât satisfacția pe care o obținem, atunci tendința este de a ne întoarce în zona de confort (“De ce să mai încerc dacă nu mi-a ieșit din prima? Mai bine mă întorc la ce știu”).
În această etapă se reactivează mult mai ușor acea voce critică din interior sau devenim mai atenți la criticile celor din jur. Aici poate să apară și rezistența la experiențele noi, la propunerile noi, din teama că “noul” poate distruge ceea ce ne este familiar, deci poate distruge ceea ce ne aduce un plus de confort.

Zona de învățare presupune că avem destule resurse (psihice, emoționale) pentru a încerca din nou și din nou, până reușim. Aceasta este zona care întărește reziliența la greșeli, capacitatea de adaptare în fața necunoscutului, îmbunătățește încrederea în sine și apare în momentul în care reușim să rezolvăm o problemă, o situație cu care nu ne-am mai întâlnit. Însă, în momentul în care acea situație devine familiară, după un timp, ne întoarcem automat în zona de confort. De aceea, cu cât petrecem mai mult timp în zona de învățare, spațiul nostru de siguranță se extinde, încrederea în forțele proprii crește și astfel noi resurse interioare se creează (sau se încarcă).

Zona de creștere este cea care ne ajută în procesele creative, ne ajută să inovăm, să găsim soluții la situații aparent imposibile. Este zona din care setăm obiective pentru țelurile noastre cele mai înalte. Este zona în care lucrăm la potențialul nostru maxim. Însă, la fel ca în cazul zonei de învățare, cu fiecare etapa în care suntem mai aproape de obiectiv, ne acomodăm cu situațiile neprevăzute, căpătăm încredere în forțele proprii și extindem zona de siguranță.

Un lucru care simt că este omis în discuțiile despre creștere personală, este legat de modul în care menținem viu și constant acest spațiu de siguranță, fără a rămâne blocați într-o zonă de stagnare. Putem face asta fiind atenți la modul în care investim și gestionăm energia în activitățile noastre, ca mai apoi, cu acele resurse, să reușim să ne dezvoltăm în raport cu potențialul existent. Cu alte cuvinte, e nevoie de un raport favorabil (supraunitar) între energia pe care o investim într-o anumită experiență (fie că vorbim de sarcini de lucru, relații, proiecte etc.) și rezultat. Ce ajută la a menține acest raport favorabil este și timpul pe care îl petrecem pentru a ne uita mai des la ce a reușit și cum VS ce nu a reușit.

De asemenea, este posibil să acționăm din diferite zone, în diferite aspecte din viața noastră. Poate pe plan profesional, zona de siguranța poate este mai stabilă și generează suficientă energie încât să determine o persoană să acționeze din zona de învățare sau creștere, în timp ce, în plan personal, persoana poate fi mai reținută în ceea ce privește schimbarea unor obiceiuri vechi, care nu-i mai folosesc.

E important să vedem în care dintre zone ne aflăm, pentru a putea aplica strategiile potrivite mai departe, fără a ne descuraja.

Obiectivul nu este să fugim de zona de confort (dar nici să rămânem blocați în stadiul de stagnare), să stăm în situații nepotrivite pentru noi (poate chiar toxice), pentru a deveni rezilienți și creativi, ci să extindem această zonă de confort pentru a face cât mai ușor tranziția către zona de creștere.

Tu cum contribui la creșterea ta?

Îți mulțumesc că ai reușit să parcurgi acest material până la sfârșit și aștept părerea ta despre acest subiect!