What if you are on the right path?
Initial publishing date: January 30, 2024
M-am oprit de mult din a mai căuta să văd dacă îl am pe „vino-ncoace” și m-am bucurat tare mult când oamenii mi-au spus că îi fac să se simtă „acasă” - sentimentul de a se simți conținut, fără a fi judecat. Nu am o definiție exactă, însă pentru mine înseamnă să-i fac pe oameni să se simtă în largul lor, atunci când împărtășesc cu mine bucăți din sufletul lor. E ceva ce mereu m-a fascinat pentru că nu am știu niciodată cum reușesc să fac asta și cum de ei, oameni care poate abia mă cunosc, au curajul și le este confortabil să fie vulnerabili în fața mea.
Nu am încercat niciodată să profit de asta sau să învăț să fac asta pentru a-i descoase, pentru a obține ceva de pe urma acelor informații și poate de aici vine și o parte din curajul oamenilor de a se deschide în fața mea, cu mai multă ușurință decât o fac de obicei.
Îmi amintesc nenumărate situații în care aș fi putut, prin statutul pe care anumite locuri, contexte sau un grup de oameni l-au creat pentru mine, să profit, să manipulez sau să sfărâm sufletele celor cu care discutam.
Printr-un singur cuvânt, un singur gest sau o privire, fiecare dintre noi e capabil să construiască sau să dărâme o cărămidă din sufletul lui om.
Gândul acesta m-a motivat să încerc, pe cât pot eu, să acționez diferit în relație cu oamenii și să aduc mai mult bine - chiar și prin gesturi mici. Am rămas surprinsă de multe ori, văzând cât de mult contează să fii sincer într-un context în care poate nimeni nu are curajul să fie așa. Deși nu pare că poți muta munții din loc cu sinceritatea, cu bunătatea sau cu asumarea, poate și pentru că lucrurile acestea par neînsemnate totuși, lucrurile se schimbă și generează schimbări, poate la fel de impresionante precum dimensiunile unui munte. Schimbările apar exact precum cele generate de ciocnirea plăcilor tectonice ale căror efecte uneori le simțim mai puternic, altă dată deloc, însă ele tot există. Un banal „cutremur” de sinceritate poate schimba complet dinamica unor relații dacă avem timp și vrem să observăm lucrul acesta.
Totuși, când vine vorba despre noi, cât de blânzi suntem cu noi înșine atunci când greșim sau suntem obosiți?
Câtă îngăduință și răbdare avem cu noi în momentul în care acționăm într-un mod neplăcut, nepotrivit? Dar după ce a trecut momentul respectiv?
Cât de des ne privim cu sinceritate, cu onestitate atunci când vrem să ne păcălim?
Până acum câțiva ani nici nu-mi puneam problema să mă uit la relația mea cu mine, deși remarcam cu ușurință că nu eram complet mulțumită cu viața mea, cu anumite situații în care mă puneam în urma unor alegeri făcute pe pilot automat. Să caut sentimentul acela de „acasă” era pe GPS-ul meu, însă pilotul meu automat se împotmolea destul de frecvent în drum spre destinație.
Exact ca în viața reală, când te împotmolești pe drum și nu mai știi în ce direcție să mergi, unul dintre cel mai potrivite lucruri pe care poți să le faci e să te oprești. Să te oprești, să te reorientezi, să analizezi puțin situația, astfel încât să reușești să te pui iar pe drumul tău spre destinație.
Să ma opresc, să analizez ce resurse am, ce poți folosi mai departe și ce am nevoie să învăț m-a ajutat să pun pilotul automat să acționeze într-o direcție mai potrivită mie.
Din toată această agitație a vieții, am învățat să mă opresc mai des pentru a putea merge înainte, deși poate sună și pare contraintuitiv. La început mă opream pentru a mă asigura și re-asigura că sunt pe drumul cel bun. Acum, tot mai des, mă opresc pentru a vedea până unde am ajuns și îmi iau timp să mă bucur de momentul în care am ajuns.
Tu când te-ai oprit să te observi ultima dată?
Imagine generată cu DALL-E. Copyright @mind-shift.blogP.S.: Un instrument care te-ar putea ajuta la aceasta introspecție este cartea Briannei Wiest – „Tu ești muntele” sau cartea Ralucăi Anton – „Terapie 1 la 1 cu sinele tău”.
Succes la descoperiri! :)